Postări

Sunt Doamna cu ochelari negri

Imagine
Întotdeauna mi-au plăcut femeile puțin sau mai mult misterioase, cu acel aer ușor glumeț care parcă îți spune: „sunt aici, stau în fața ta, mă poți atinge dar nu mă poți vedea, nu poți știi cine sunt, mai mult decât vreau eu să știi”. 


Am fost educată de bunica mea, o frumoasă doamnă interbelică, în spiritul acestui mister. Mi-am hrănit copilăria trăită în timpuri comuniste, anoste din punctul de vedere al hrănirii feminității, cu povești interbelice bucureștene, presărate pe ici pe colo, cu misterioase aluzii la idile interzise. Am învățat studiind femeia în literatura interbelică că cea mai puternică „armă” a unei femei este aceea de a reuși să păstreze un pic de mister în jurul său indiferent dacă trăiește doar câteva clipe sau zeci de ani alături de cineva, 
Și acel „mister” nu înseamnă să ascunzi ceva, ci este mai degrabă o senzație, un „ce ne sais quoi” ce îi face pe cei din jurul tău să se oprească, să te studieze și să dea frâu liber imaginației despre persoana ta. Și toate aces…

Mi-a rămas mică ...mobila!

Imagine
Pe cuvânt de onoare. E ca atunci când ai un copil și te bucuri (de fapt îți satisfaci propria apetență pentru cumpărături) că mergi să mai achiziționezi o bluziță, o rochiță cu scuza că cele pe care le are i-au rămas mici. Dacă ai copii mici, știi sigur despre ce vorbesc. Și cel mai bine se vede „creșterea” în camera lor. Dar profitând de ocazia cu camera copilului (nu o mai încape patul, de exemplu), eu pun accentul și pe alte mici schimbări cu efecte mari în casă. 
De exemplu, camera Kyrei a evoluat de la camera unei bebeline fetiță, la una de fetiță „mare” de grădi și clase primare, pentru a ajunge acum la una de adolescentă. Apropo,  poza cu mobilierul acela alb și pernuțele de culoarea lavandei, este ceea ce își dorește acum pentru camera ei, așa că țineți-mi pumnii).

Schimbările mici și dese, cheia marilor succese!
Acum v-ați dat seama? Mă credeti? Dar așa cum vă spuneam, nu doar camera copilului „rămâne mică”. Schimbări trebuie făcute mai ales în ceea ce privește mesele și scaunele…

O istorie ce îti face poftă de mâncare

Imagine
Ideea acestui articol mi-a venit, recunosc, de la o întrebare a Kyrei (mare amatoare de pizza Margherita), într-o seară în care sărbătoream ca fetele, primul 8 martie de „fete mari”. Bine, asta cu 8 martie era doar unul din zecile de motive pe care le găsim, inventăm sau chiar le căutăm pentru a mânca pizza. Natura ne-a înzestrat cu metabolism făcut parcă anume pentru pizza: putem mânca oricât și oricând și nu ne îngrășăm. Așadar nu e de mirare că pizza este la loc de cinste în meniul nostru. 

Ce sărbătorim cu pizza? Avem seara „de fete” cu pizza Margherita, seara de „după stomatolog” (o dată pe lună) cu pizza Pepperoni, avem seara „cu tati” cu pizze de mai multe feluri, avem ziua „n-am timp – comanda pizza” cu pizza Quattro Formaggi, ziua de „mi-e chef de pizza”, ziua de „e meci și vin băieții la bere – nu luăm și o pizza?” sau momentele de după sărbătorile tradiționale când vrei pur și simplu să mănânci altceva decât ai în frigider și evident comanzi ceva: oare ce? O Pizza. 


Istoria…

Caut urgent...mica publicitate

Imagine
....Cumpăr urgent....Închiriez....Schimb....Angajăm....Caut loc de muncă.....și câte și mai câte. De câte ori vedeți într-o zi astfel de anunțuri? De câte ori nu ați compus măcar în gând un astfel de anunț? Dar v-ați pus vreodată întrebarea:

Cum ar fi de n-ar fi.... mica publicitate în fiecare zi?

Serios, v-ați gândit vreodată cum ar fi viața voastră fără mica publicitate? Adică fără posibilitatea de a da sau a căuta anunțuri utile pentru diverse lucruri, servicii sau evenimente din viața voastră? Da, pentru TOATE..
Pentru că orice anunț pe care îl vedeți pe rețelele de socializare, de genul: „am găsit un pui de pisică, în zona Y, rasa x, drăgălaș, cuminte, foarte speriat. Cineva sigur îl caută” sau „vând buburuza mea roșie, marca Z, 100 de mii de kilometri doar la cineva care va avea grijă de ea”, sunt anunțuri de mică publicitate.
Gândiți-vă cum ar fi să nu mai existe aceste anunțuri micuțe, concise dar atât de importante pentru oricare din noi. Ai vrea să îți schimbi mobila în casă și s…

Experiența pe care ai vrea să o trăiești!

Imagine
M-am trezit dimineață de la lumina blândă a soarelui de primăvară ce inundase dormitorul. Printre genele care refuzau încă să dea piept cu o nouă zi, admiram albul imaculat, puțin aseptic al camerei. Mi-am dorit întotdeauna un dormitor alb cu doar câteva accente stinse de roz ars și gri argintiu, dar doar de ceva timp mă pot bucura de el. Până nu demult, totul căpăta un ton de gri -maro, de îmbâcsit, iar ideea de a zugrăvi la câteva luni nu cred ca surâde nimănui. Dar acum, după mai bine de ....câțiva ani, pot să mă bucur de alb.
Trag cu nesaț aerul proaspăt al dimineții, ce mă face să mă simt într-un loc aflat la mare depărtare de aglomerația urbană. Pentru câteva secunde, mintea mea încă adormită îmi trimite gânduri confuze. Sunt într-adevăr într-un alt loc, departe de lumea dezlănțuită sau mă aflu totuși în casa mea din centrul orașului. Sunetul unui claxon îmi clarifică gândurile. Unele lucruri nu se schimbă niciodată....sau..poate...
Unele lucruri nu se schimbă niciodată... obișnui…

Tu știi ce este Dreptul la Vacanță?

Imagine
De ce ai nevoie de un drept la vacanță?
Se vorbește mult în aceste zile despre drepturi, justiție și pare că toată lumea este conectată, la realitățile cotidiene atât de tumultuoase și lipsite de relaxarea și starea de calm atât de necesare unei vieți normale. Aflată în acest carusel de știri și întâmplări m-am trezit că deja a venit luna martie și vacanța mea încă așteaptă să fie plănuită. Și acest lucru trebuie remediat extrem de rapid, pentru că am învățat în urmă cu mulți (aș spune vreo patruzeci pentru a nu da o cifră exactă) ani că dreptul la vacanță există și că e bine să fie respectat indiferent de ce se întâmplă în viața cotidiană.
Dar tumultul cotidian e bun și el la ceva. Printre multele articole ce îmi trec zilnic prin fața ochilor unul dintre ele mi-a atras atenția: Christian Tour susține Dreptul la vacanță. Mi-a plăcut și mi s-a părut original. Te obligă într-un fel, să te gândești că vacanța e un lucru serios, ce nu trebuie trecut cu vederea.



Așa că, anul acesta m-am hotăr…

O nouă primăvară, un nou început, un nou SuperBlog!

Imagine
De multe ori viața ți-o ia înainte și planurile sau proiectele tale de suflet sunt puse în așteptare. Dar tocmai de aceea viața e atât de frumoasă! Pentru că te ia prin surprindere! La fel și competiția SuperBlog! Iți pune în așteptare alte proiecte, îți prioritizează altfel timpul și te ia mereu prin surprindere.
A trecut ediția aniversară, pe care din păcate nu am reușit să o termin și iată că un nou SuperBlog stă să înceapă. Dacă vrei să fii surprins, dacă vrei să te lupți în primul rând cu tine îți recomand din tot sufletul să încerci să participi. Vei descoperi l nouă lume, va fi un nou început, vei trăi altfel o nouă primăvară. Și totul de mâine!
Să vină SuperBlog! Să înceapă primăvara!

Ce au în comun SandyBell, Monchhichi și Disney?

Imagine
Exact. Ați ghicit: Japonia. Țara Soarelui Răsare este locul unde și-au dat întâlnire tărâmul de basm al lui Disney cu Sandybell desenul animat al adolescenței mele și locul de naștere a simpaticei maimuțici Monchhichi (jucăria preferată a fetiței mele). 
Și cum anul 2019 se anunță special pentru Japonia, cu evenimente pe care probabil mulți dintre noi nu le vom mai prinde repetându-se (abdicarea împăratului, campionatul mondial de rugby) și pentru că această țară mă fascinează de mult timp, m-am gândit că ar fi minunat să pot ajunge în anul ce urmează în această țară care îmbină atât de armonios trecutul cu prezentul și mai ales cu viitorul. 
Dar să o luăm cu începutul. Să vă povestesc că am descoperit că pot pleca într-un circuit în Japonia exact pe gustul meu. Știți că nu sunt genul care să vizitez 15 orașe în 4 zile, mai ales că vreau să merg în această excursie cu fetița mea (o să vă spun imediat de ce) și în general circuitele în Japonia sunt de 14 zile cu multe orașe de vizitat. D…

Mănâncă, trăieste, fii sănătos!

Imagine
Săptămâna trecută am avut de organizat o conferință pe tema „Sănătatea Copiilor Noștri”. Ca invitat central al acestei conferințe, adresată părinților cu copii de grădiniță, școală generală și liceu (aproximativ vreo 150 de bucăți părinți prezenți), era o celebră medic nutriționist, ce trebuia să le prezinte acestor părinți avantajele unei diete sănătoase. Minunat subiect, super organizare; eram relaxată și chiar îmi luasem un loc bun în primul rând să ascult și eu, să iau notițe, că de, părinte de fată aproape adolescentă, mă interesa subiectul. Când îmi admiram mai tare munca și încercam să-mi intru în rolul de părinte, îmi sună telefonul și ce credeți? „Celebritatea” cu o voce ușor panicată, mă anunță că va întârzia vreo oră pentru că pe autostradă se merge pe un singur sens și a plecat cu întârziere de la Pitești de la un eveniment. Pulsul mi-a ajuns urgent la limita maximă admisă și am apucat să o întreb: „Eu ce să le spun?” Dintr-o dată glasul ei a devenit calm și mi-a spus: „dr…