Postări

Ze-ce, ze-ce, probă de microfon!

Imagine
Titlul acestui articol ar fi putut să fie: "Primii 10 ani" sau "Decalogul succesului" sau "O competiție de 10" sau multe alte variante vizuale sau jocuri de cuvinte, toate potrivite dar niciunul care să cuprindă și să exprime în totalitate ce înseamnă competiția SuperBlog.
Pentru că da, este un moment aniversar, dar pentru a ajunge aici a fost nevoie de multă muncă, implicare, stres, termene respectate (mai mult sau mai puțin), nopți nedormite (sau zile), inspirație, transpirație și extrem de multă pasiune atât din partea organizatorilor, a sponsorilor și juraților cât și din partea participanților.
Atunci când ai făcut parte din industria de evenimente și ai organizat multe aniversări de 10 ani și când știi că cerințele clientului se axau doar pe un titlu/slogan și pe un vizual, fără să țină cont de enorm de multa muncă depusă de echipa care a făcut posibilă acea aniversare, îți este imposibil să treci cu vederea această muncă mai ales când nu ești cons…

Cum nu vii tu, Țepeș Doamne... un alt mod de a privi centenarul

Imagine
100 de ani de România, 100 de ani în care am fi putut, dar vorba cântecului celor de la Pasărea Colibri: Nu, nu-i timp/ De vreun "îmi fac reproș"/ Puteai tu multe dar ce folos/ Tu mi-ai cheltuit anii mei cei mai frumoși".
100 de ani în care am ajuns să mâncăm pe litoralul românesc pește pescuit de bulgari, în care avem peste 200 de străzi din "Smart City-ul București" fără canalizare și asfalt, în care avem orașe  (de sate nici nu mai vorbim) fără viață, în care primarii cheltuie sute de mii de lei pe festivaluri sau evenimente dedicate centenarului și răspund tâmp la întrebări de genul: "v-ați gândit să atrageți turiști în oraș?", cu un "nu, cum aș putea" în condițiile în care vorbim de un oraș pe malul Dunării (Zimnicea), asta doar ca să citez din știrile de azi dar exemplele ar putea continua la nesfârșit.
Mă întreb, uitându-mă la postările de pe rețelele de socializare cu peisaje mirifice, într-adevăr, din România, postări care îndeamnă l…

Două mame, două fiice și Mamma mia 2!

Imagine
Aseară mi-am luat inima în dinți si am fost pentru prima dată cu copila mea la un film "de oameni mari". Am plecat pentru prima dată "ca fetele" în oraș seara. A fost magic! Poate și datorită filmului ales "Mamma mia 2" de a cărui muzică, peisaje, personaje și actori suntem încântate amândouă încă de la primul film.

Povestea filmului, așa cum probabil deja știți, o continuă într-un fel pe cea din primul film Mamma mia, fiind un fel de noua generație Star Wars față de filmele de început. Acțiunea se desfășoară în două planuri de timp, unul

actual în care este descrisă viața Sophiei (fiica Donnei) iar cel de-al doilea elucidează misterul tinereții tumultuoase a Donnei.

Aceeași muzică frumoasă, aceeași senzație de Grecie de neimitat (Mamma Mia 2 este filmat în Croația) și aproape aceeași actori (unii în plus dar nici unul în minus) toți reușesc să transmită acea poftă de viață de care ne-am bucurat în primul film.

Dar ceea ce face special acest film este fa…

Bicicletă, trotinetă, nu contează, doar electrică să fie!

Imagine
Știi momentul acela când ai o sută de drumuri mici de făcut, timpul e măsurat si foarte puțin pentru că trebuie să ajungi la timp la școală să îți iei copilul și peste toate acestea vrei să ai 5 minute la dispoziție pentru o cafea? 
Dacă da, te provoc să îmi spui ce soluții ai găsit tu la tot acest puzzle. Eu recunosc că după ceva ani de căutări am descoperit soluția ideală și trebuie să îi mulțumesc soțului pentru că este un inginer pasionat de a fi la curent cu noutățile din domeniu tehnic și tot odată "eco-friendly". El a fost cel care gândindu-se la timpul meu prețios, m-a întrebat într-o dimineață: "N-ai vrea să încerci o bicicletă electrică pentru drumurile tale scurte pe care tot timpul  le bombăni că nu ai unde parca, că te dor picioarele, că nu ai energie, etc?
Așa am aflat că trendul acestei perioade este dat de diverse vehicule electrice care iau cu asalt străzile orașelor, precum trotinetele electrice, bicicletele electrice sau hoverboardurile. Tot mai multe p…

Ești parte a Generației Indoor! Știi ce riscuri există?

Imagine
Eu ca și mulți alții din generația mea (+40) am devenit fără voia mea parte din Generația Indoor deși nu o accept și încerc pe cât posibil să îmi limitez apartenența la acest grup. Iubesc lumina naturală și aerul proaspăt (atât cât poate fi de proaspăt aerul de București) și am încercat spun eu cu succes să țin cont de aceste două aspecte importante atunci când mi-am construit casa și mai ales mansarda.
De ce ți-am povestit toate acestea și de ce afirm cu tărie că faci parte din Generația Indoor? Pentru că îți petreci majoritatea timpului, adică aproximativ 90%,  în spații închise (fie că vorbim de școli, licee, facultăți, birouri, locuințe), prost și artificial luminate și foarte puțin aerisite în mod natural. Știai că există studii care au arătat că lumina naturală poate îmbunătăți cu până la 15% capacitatea de învățare a copiilor?
Care sunt riscurile Generației Indoor? Te invit să urmărești videoclipul de mai jos. Are 3 minute, îți va lumina gândurile și îți va oferi răspunsuri la în…

Îți merge mintea. De 10!

Imagine
Nu știu cum e berea pentru voi dar pentru mine berea este mai mult decât o băutură sau aliment (așa cum este catalogată), pentru mine berea este o stare de spirit. Este o îmbinare de ingrediente, decor și moment. Dacă bei o bere de unul singur în fața ecranului de calculator calculând ratele la bănci vei constata că are alt gust și altă savoare față de aceeași bere băută în locul și momentul potrivit. Cum la fotbal, bere și politică ne pricepem cu toții și fiecare are părerea sa de nestrămutat, e greu să dai verdicte despre care este cea mai bună bere. Dar pentru mine, există câteva locuri și momente pe care le asociez instantaneu cu o bere de 10! Să vă povestesc puțin despre ele. 


O bere de 10 este de exemplu cea pe care o savurezi într-o zi călduroasă de vară pe o plajă sau la o terasă din apropierea plajei. Ești în concediu sau weekend prelungit, ești relaxat, afară e soare, cald, poate puțin prea cald. Ce faci? Bei o bere! Bineînțeles ca este foarte important ca berea să fie rece d…

Ești de acord cu mine?

Imagine
Zilele acestea este plin internetul de părinti mândri și fericiți de copiii lor. E foarte bine că măcar o zi din an sunt mulțumiți și nu mai așteaptă neapărat performanțe. La fel de plin este internetul si de copii olimpici la diverse întreceri naționale și internaționale, copii care merită apreciere și recunoaștere. 

Dar nu am văzut prea multe aprecieri la adresa celor care îi pregătesc pe acești copii, la adresa învățătorilor, profesorilor sau diriginților. Eu cred că și ei alături de copii merită aprecierile noastre. Poate nu toți, dar aceia care cu dedicare, răbdare și multă dragoste pentru elevii și meseria lor, reușesc să transmită nu doar informația seacă a manualelor ci și acel sentiment de respect și dragoste (pe care cu toții îl avem și îl păstrăm pentru acei profesori care ne-au fost dragi), acei dascăli merită aplauzele și recunoașterea noastră.
Anul acesta fetița mea a încheiat ciclul primar, cinci ani în care am descoperit cât de greu este să fii învățător, cinci ani în ca…

Nu ai timp? Oprește-te puțin!

Imagine
În ultimul timp am auzit tot mai multe persoane plângându-se că nu le mai ajunge timpul pentru a face ceea ce le place. Ni se pare că "timpul nu ar mai avea răbdare". Dar oare chiar așa este?

Sau, exact ca în deschiderea celebrului roman "Moromeții", timpul pare să aibă o nesfârșită răbdare cu noi?

O nesfârșită răbdare până când ne vom da seama că noi vrem să dilatăm timpul, că noi suntem cei care am pornit într-o cursă nebunească, o vânătoare de himere la sfârșitul căreia ne dăm seama că am căutat o viață întreagă o fata morgana, uitând să ne trăim viața.

Vrem ca totul să se întâmple nu mâine, nu azi, nu mai pe după-amiază ci acum, instant, în secunda care tocmai trece. Și nu vrem puține lucruri. 

Vrem o situație materială bună, vrem super concedii în locații care mai de care mai sofisticate, vrem să avem un cerc social în permanentă extindere, vrem cursuri și ateliere pentru noi și copiii noștri, vrem din nou bani pentru toate cele de mai sus, vrem să fim prezenți în…

Copilăria e mereu cu mine

Imagine
Pentru că se apropie 1 iunie este imposibil sa nu ma gândesc la copilăria mea. A fost o copilărie fericită? Cu siguranță ca da deși condițiile erau departe de cele din ziua de azi. Dar cu toate acestea nu am nici cel mai mic dubiu că am avut o copilărie fericită. Ce a însemnat ea pentru mine? Ce îmi aduc aminte și ce mi-a rămas în suflet?
În primul rând prietenii. Prietenii aceia buni, aproape de suflet care m-au însoțit de-a lungul vieții și alături de care am trăit și trăiesc și acum momente de bucurie pură. Prietenii cu care săream garduri, ne cățăram în copaci, jucam leapșa, hoții și vardiștii, frunza, fotbal, baschet și cu care petreceam majoritatea timpului.


Dar nu doar prietenii mi-au rămas în suflet. Aromele îmbietoare de prăjituri, dulcețuri ascunse cu grijă în sobă (să țină până la iarnă), de murături și mâncăruri bune cum doar bunica putea să facă, sunt și acum în sufletul meu. Mi-au rămas în amintire, orele petrecute cu cei doi bunici de la care am învățat și alături de care…

Bookfest 13 și superstițiile mele legate de cărți

Imagine
Voi aveți superstiții legate de cărți sau citit? Eu am, iar zilele trecute când am dat peste un anunț despre cea de-a 13 ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest ce va avea loc între  30 mai și 3 iunie în noul pavilion B2 de la Romexpo, mi-am amintit de ele. 
Și pentru că tot mi-a sărit în ochi cifra 13, norocoasă pentru mine, haideți să vă povestesc care sunt superstițiile mele legate de cărți și citit. 
Recunosc că le-am adunat de-a lungul vremii, unele dintre ele le-am citit prin alte părți dar m-au făcut să spun "pe bune și mie mi se întâmplă asta", altele le-am adoptat pur și simplu din familie, părinții fiind cititori înrăiți și cu mare dragoste față de cărți.



1. Trebuie să termini ce ai început - deși mulți oameni "încearcă" câteva pagini dintr-o carte după care decid dacă o citesc sau nu, eu odată ce deschid o carte o citesc până la sfârșit "că așa e bine" mi--a spus mama în copilărie.
2. Nu îndoi colțurile paginilor - cărțile se vor răzbuna…