Tu știi ce este Dreptul la Vacanță?

De ce ai nevoie de un drept la vacanță?

Se vorbește mult în aceste zile despre drepturi, justiție și pare că toată lumea este conectată, la realitățile cotidiene atât de tumultuoase și lipsite de relaxarea și starea de calm atât de necesare unei vieți normale. Aflată în acest carusel de știri și întâmplări m-am trezit că deja a venit luna martie și vacanța mea încă așteaptă să fie plănuită. Și acest lucru trebuie remediat extrem de rapid, pentru că am învățat în urmă cu mulți (aș spune vreo patruzeci pentru a nu da o cifră exactă) ani că dreptul la vacanță există și că e bine să fie respectat indiferent de ce se întâmplă în viața cotidiană.

Dar tumultul cotidian e bun și el la ceva. Printre multele articole ce îmi trec zilnic prin fața ochilor unul dintre ele mi-a atras atenția: Christian Tour susține Dreptul la vacanță. Mi-a plăcut și mi s-a părut original. Te obligă într-un fel, să te gândești că vacanța e un lucru serios, ce nu trebuie trecut cu vederea.

Așa că, anul acesta m-am hotărât să-mi fac vacanta cu Christian Tour. Evident nu cu cei din agenția Christian Tour, ci prin achiziționarea unui pachet sau a unui circuit. Știu că au oferte faine și neputând să mă hotărăsc dacă să fie vacanta la mare, vacanță exotică, circuit cultural sau o vacanță în Romania, m-am apucat voinicește de studiat site-ul agenției.

De la Christian Tour la prima mea vacanță

Cursorul mouse-ului s-a fixat poate din întâmplare sau (așa cum îmi place mie să cred că nimic nu este întâmplător pe lumea aceasta) poate că așa trebuia să se întâmple pe butonul România, iar ochii au rămas ațintiți pe două destinații: Sâmbăta de Sus și Costinești.

Doamne, câte amintiri îmi trezesc aceste doua stațiuni! Pot spune că până la Revoluție, ele erau sinonime cu vacanțele mele! Sigur, am vizitat și alte locuri minunate din România (și mă bucur că le-am văzut atunci, la vârsta aceea minunată), circuitele prin Bucovina, Apuseni, Țara Hațegului și nu numai fiind singurele alternative la litoral în acele vremuri. Dar Sâmbăta de Sus aflată în Țara Făgărașului, satele Viștea și Viștișoara, incursiunile spre Vârful Moldoveanu, culesul de mure, zmeură și afine direct din pădure sunt primele mele amintiri de vacanță.

Costineștiul anilor '80, stațiunea cochetă și plină de viață, pe care o revedeam cu nespusă bucurie an de an, întregește acel tablou unic al primelor vacanțe, ce mă însoțește și acum în orice concediu de odihnă.

Costinești: prima mea iubire

Și chiar nu glumesc! De fiecare dată când plec în vacanță, am câteva minute în care, uitându-mă pe geamul mașinii la peisajul care se derulează cu repeziciune, gândul meu zboară spre prima mea vacanță.

Și cum iubesc mai mult marea decât muntele, amintirile mele duc spre Obeliscul Costineștiului, spre Epava Evanghelia devenită simbol al stațiunii, spre plaja de la steaguri, spre sediul Radio Vacanța (unde am fost învățată de ai mei să merg în caz că mă rătăcesc pe plajă), la hotelul Forum cu fotoliile lui elegante de piele albă, spre discoteca Ring și la Vox Maris-ul care mă făcea să îmi doresc să am 18 ani să pot intra. 

Briza aceea sărată pe care o simțeam în timpul plimbărilor de seară pe faleză, îmi poartă pașii gândurilor la terasa Tineretului, lângă care stăteam în gazdă la doamna Margareta (gătea senzațional pește, deși copil fiind nu prea eram prietenă cu meniul pescăresc) și unde în fiecare vară concertau trupe rock de renume: Compact, Metropol și câte au mai fost oare? La cofetăria de vis-a-vis de terasă (al cărei nume nu mi-l mai amintesc) unde găseam parfait, ecleruri sau savarine, la cazematele părăsite, la căsuțele Albatros și la aleile șerpuite din satul de vacanță, la castele de nisip pe care tata, asemeni unui Sisif, le construia în fiecare dimineață.

Dar Costineștiul nu înseamnă pentru mine doar primele (vreo 15) vacanțe. Înseamnă și Poșta unde stăteam la coadă la telefoanele cu fisă pentru a vorbi acasă cu bunica (să ne asigurăm că totul este în ordine), înseamnă Teatrul de Vară unde vedeam întotdeauna festivalul de film și teatru al studenților și spectacolele cu Divertis, înseamnă primul meu contact cu o lume mai liberă, în care nici acum nu îmi explic cum de erau acceptate lucruri și fapte despre care în altă parte nu aveai voie nici măcar să te gândești să vorbești. Costineștiul este probabil sămânța de libertate sădită în mintea unor întregi generații și care așa cum am văzut mai târziu (în 89) a încolțit. Dar mai presus de toate, este locul în care mi-am întâlnit jumătatea (v-am spus că nimic nu e întâmplător în viață).

Prima vacanță din primele vacanțe

Anii au trecut și mă gândesc cu drag și la alte „prime vacanțe”: la un an după ce ne-am cunoscut la Costinești am avut o prima vacanță în doi la Paris (știu, cineva acolo sus ne iubește), apoi o primă vacanță pe Valea Loirei urmată de o primă vacanță la Ocean (Deauville), o primă vacanță pe Coasta de Azur, pentru ca mai apoi să fie o primă vacanță în trei în Grecia, prima dată la Disney, primul Europa Park, prima călătorie la Viena, prima și prima... și multe altele. În unele locuri am revenit, alte destinații sperăm să ajungă și ele pe lista noastră de „prima dată”.

La Costinești nu am mai revenit de mulți, poate prea mulți ani. Poate de frică să nu îmi stric amintirile sau poate pentru că așa a fost să fie. Și poate că acum e momentul să fie din nou!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019 - proba Christian Tour susține dreptul la vacanță