De ce ai nevoie de un drept la vacanță?
Se vorbește mult în
aceste zile despre drepturi, justiție și pare că toată lumea este
conectată, la realitățile
cotidiene atât de tumultuoase și lipsite de relaxarea și starea de
calm atât de necesare unei vieți normale. Aflată în acest carusel
de știri și întâmplări m-am trezit că deja a venit luna martie
și vacanța mea încă așteaptă să fie plănuită. Și acest
lucru trebuie remediat extrem de rapid, pentru că am învățat în
urmă cu mulți (aș spune vreo patruzeci pentru a nu da o cifră
exactă) ani că dreptul la vacanță există și că e bine
să fie respectat indiferent de ce se întâmplă în viața
cotidiană.
Dar tumultul cotidian e
bun și el la ceva. Printre multele articole ce îmi trec zilnic prin
fața ochilor unul dintre ele mi-a atras atenția: Christian Tour
susține Dreptul la vacanță. Mi-a plăcut și mi s-a părut
original. Te obligă într-un fel, să te gândești că vacanța e
un lucru serios, ce nu trebuie trecut cu vederea.
Așa că, anul acesta
m-am hotărât să-mi fac vacanta cu Christian Tour. Evident nu cu cei din agenția Christian Tour, ci prin
achiziționarea unui pachet sau a unui circuit. Știu că au oferte
faine și neputând să mă hotărăsc dacă să fie vacanta la mare, vacanță exotică, circuit cultural sau o vacanță în Romania,
m-am apucat voinicește de studiat site-ul agenției.
De la Christian Tour la prima mea vacanță
Cursorul mouse-ului s-a
fixat poate din întâmplare sau (așa cum îmi place mie să cred că
nimic nu este întâmplător pe lumea aceasta) poate că așa trebuia
să se întâmple pe butonul România, iar ochii au rămas ațintiți
pe două destinații: Sâmbăta de Sus și Costinești.
Doamne, câte amintiri
îmi trezesc aceste doua stațiuni! Pot spune că până la
Revoluție, ele erau sinonime cu vacanțele mele! Sigur, am vizitat
și alte locuri minunate din România (și mă bucur că le-am văzut
atunci, la vârsta aceea minunată), circuitele prin Bucovina,
Apuseni, Țara Hațegului și nu numai fiind singurele alternative la
litoral în acele vremuri. Dar Sâmbăta de Sus aflată în Țara
Făgărașului, satele Viștea și Viștișoara, incursiunile spre
Vârful Moldoveanu, culesul de mure, zmeură și afine direct din
pădure sunt primele mele amintiri de vacanță.
Costineștiul anilor
'80, stațiunea cochetă și plină de viață, pe care o revedeam cu
nespusă bucurie an de an, întregește acel tablou unic al primelor
vacanțe, ce mă însoțește și acum în orice concediu de odihnă.
Costinești: prima mea iubire
Și chiar nu glumesc!
De fiecare dată când plec în vacanță, am câteva minute în
care, uitându-mă pe geamul mașinii la peisajul care se derulează
cu repeziciune, gândul meu zboară spre prima mea vacanță.
Și cum iubesc mai mult
marea decât muntele, amintirile mele duc spre Obeliscul
Costineștiului, spre Epava Evanghelia devenită simbol al stațiunii, spre
plaja de la steaguri, spre sediul Radio Vacanța (unde am fost
învățată de ai mei să merg în caz că mă rătăcesc pe plajă),
la hotelul Forum cu fotoliile lui elegante de piele albă, spre
discoteca Ring și la Vox Maris-ul care mă făcea să îmi doresc să
am 18 ani să pot intra.
Briza aceea sărată pe care o simțeam în timpul plimbărilor de seară pe faleză, îmi
poartă pașii gândurilor la terasa Tineretului, lângă care
stăteam în gazdă la doamna Margareta (gătea senzațional pește,
deși copil fiind nu prea eram prietenă cu meniul pescăresc) și
unde în fiecare vară concertau trupe rock de renume: Compact,
Metropol și câte au mai fost oare? La cofetăria de vis-a-vis de terasă (al cărei nume nu mi-l mai amintesc) unde
găseam parfait, ecleruri sau savarine, la cazematele părăsite, la căsuțele Albatros și la aleile șerpuite din satul de vacanță, la castele de nisip pe care tata, asemeni unui Sisif, le construia în fiecare dimineață.
Dar Costineștiul nu
înseamnă pentru mine doar primele (vreo 15) vacanțe. Înseamnă și
Poșta unde stăteam la coadă la telefoanele cu fisă pentru a vorbi
acasă cu bunica (să ne asigurăm că totul este în ordine),
înseamnă Teatrul de Vară unde vedeam întotdeauna festivalul de
film și teatru al studenților și spectacolele cu Divertis,
înseamnă primul meu contact cu o lume mai liberă, în care nici
acum nu îmi explic cum de erau acceptate lucruri și fapte despre
care în altă parte nu aveai voie nici măcar să te gândești să
vorbești. Costineștiul este probabil sămânța de libertate sădită în mintea unor întregi generații și care așa cum am văzut mai târziu (în 89) a încolțit. Dar mai presus de toate, este locul în care mi-am
întâlnit jumătatea (v-am spus că nimic nu e întâmplător în
viață).
Prima vacanță din primele vacanțe
Anii au trecut și mă
gândesc cu drag și la alte „prime vacanțe”: la un an după ce
ne-am cunoscut la Costinești am avut o prima vacanță în doi la
Paris (știu, cineva acolo sus ne iubește), apoi o primă vacanță
pe Valea Loirei urmată de o primă vacanță la Ocean (Deauville), o
primă vacanță pe Coasta de Azur, pentru ca mai apoi să fie o
primă vacanță în trei în Grecia, prima dată la Disney, primul
Europa Park, prima călătorie la Viena, prima și prima... și multe
altele. În unele locuri am revenit, alte destinații sperăm să
ajungă și ele pe lista noastră de „prima dată”.
La Costinești nu am
mai revenit de mulți, poate prea mulți ani. Poate de frică să nu
îmi stric amintirile sau poate pentru că așa a fost să fie. Și
poate că acum e momentul să fie din nou!
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019 - proba Christian Tour susține dreptul la vacanță
Comentarii
Trimiteți un comentariu