Căldura și gerul sunt neamuri. De ce nu se iubesc?

A fost odată, ca niciodată, o prințesă, pe care o chema Albă-și-Rece ca Zăpada. Locuia într-un castel minunat, cu o mie de camere și o mie una ferestre. Castelul era situat la marginea unei păduri înghețate unde ningea tot timpul. Din cauza umezelii, mușchiul zugrăvise pereții castelului într-un verde închis, în timp ce igrasia scorojea pereții semeți. 


După cum probabil v-ați dat seama, Albă-și-Rece ca Zăpada era rudă cu celebra Albă ca Zăpada, numai că spre deosebire de verișoara ei, Albă-și-Rece ca Zăpada era tot timpul tristă, retrasă și zgribulită, că vorba aceea, cum poți fi altfel când e ger de îngheață și cenușa în vatră

Într-o bună zi, de fapt cât de bună poate fi când și în casă și afară e ger de îngheață și apa-n cioc?, Albă-și-Rece-ca Zăpada, a ieșit în pădure să mai adune lemne de foc. Lemnele nu erau niciodată suficiente pentru a încălzi Castelul, iar Albă-și-Rece ca Zăpada nu știa de ce. Toată lumea din regat aducea lemne, căruțe întregi de lemne și Castelul tot nu se încălzea. 

Acestea fiind zise, pe un frig de crăpau pietrele, Prințesa plecă în pădure după lemne. La un moment dat, un fir mic de fum se zări printre copaci. Prințesa știa foarte bine că fără foc nu iese fum, așa că se apropie să vadă mai bine cine îndrăznește să folosească lemnele de foc atât de prețioase. 

Nu mică îi fu mirarea când ajunse la o căsuță cochetă, cu geamuri potrivite și prin care puteai să simți confortul termic și să vezi înăuntru o lume colorată, veselă și primitoare. Zic lume pentru că într-adevăr înauntru nu locuia o persoană, nici două, nici trei ci șapte. Erau șapte pitici fiecare îmbrăcat în câte o culoare, fiecare de altă mărime și cu altă expresie pe față. 

Prințesa, bătu la ușă și ceru să fie primită înăuntru. Piticii, o primiră în căsuța lor călduroasă, cu zâmbetul pe buze și o întrebară: 
 - Ce vânt te aduce pe la noi, prințesă?
Prințesa, simți cum căldura o învăluie, dar nu știa dacă de la nervi sau pentru că într-adevăr așa trebuie să te simți când e cald într-o casă. Zic de la nervi, pentru că știți epigrama aceea:

Când în casă n-am căldură
Iară gerul zilnic crește,
Port în mine-atâta ură
Care simt că... mă-ncălzește. 

- Cum îndrăzniți să folosiți lemnele de foc ale Castelului, cum de e așa de cald la voi în casă și mai ales cum vă cheamă? 

- Soarbe zeamă, răspunse unul dintre pitici, apoi se corectă: Noi suntem piticii energetici. Suntem A,B,C,D,E,F și G în funcție de clasa energetică pe care o reprezentăm. Șeful e A, se știe, e cel mai tare și evident G, e codașul, adică cea mai slabă clasă energetică. Dacă făceam casa după el, tremuram și noi acum și nu am fi avut confort termic. Și noi folosim doar câteva surcele, pe care le aruncă servitorii Castelului. Căsuța noastră are audit energetic și certificat energetic și consumă puțin, foarte puțin. 




 - Stați puțin!! Ce clase energetice, ce certificat? Eu la Castel de ce nu am? Vă ordon să-mi explicați pentru că altfel o să va stea capetele unde sunt picioarele

Piticilor le îngheță sufletul în vine deși în cameră atmosfera era încinsă bine. Se strânseră în cerc și după ce se sfătuiră, se aliniară în fața Prințesei.
 - Dragă Prințesă, iată ce am hotărât: Pentru că oricine știe că iarna nu-i ca vara (deși aici la noi nu e mare diferență), că trebuie să faci iarna car și vara sanie ca să îți meargă totul bine și că unde-s mulți puterea crește, am decis să venim să facem o termografie a clădirii. Cu asta începem. 
 - Adică? Vorbiți românește nu piticește! 
 - Termoviziunea constă în scanarea clădirii cu raze infraroșii folosind o cameră de termoviziune. Acest lucru ne permite să identificăm care sunt zonele cu pierderi de căldură. Pe baza informațiilor obținute se pot stabili soluțiile optime de reducere a pierderilor de energie, iar rezultatul va fi un Castel mai confortabil și costuri mai reduse. 



 - Am înțeles! Ce mai stăm pe gânduri! Haideți odată!

- Stai Prințesă! Când vine vorba de certificat energetic nu e bine să te grăbești ca fata mare la măritat. E o chestiune serioasă și trebuie făcută de profesioniști , cum ar fi cei de la Enermed Impex SRL, și ar fi bine să facem și un audit energetic, zise șeful Pitic A. 
 - M-ați zăpăcit de tot! Ce mi-e audit, ce mi-e certificat! Nu-i tot aia? 
- Prințesă, cum să-ți spunem noi așa, drăguț, ca să nu te superi: NUUUUUU! 

 Auditul energetic este cel care îți prezintă o serie de sfaturi și idei care se pot aplica pentru remedierea și reducerea pierderilor energetice, în timp ce un certificat îți spune situația Castelului tău la un anumit moment. Certificatul energetic îți spune cum e Castelul dar auditul energetic îți spune și ce să faci ca să fie bine, să nu fie rău. Acum e clar?
- Și dacă fac toate acestea o să am și eu un castel ca al verișoarei Albă ca Zăpada? Confortabil termic, cu căldură înăuntru și când e ger afară? Și cu oameni fericiți că nu vor mai fi nevoiți să aducă atâtea lemne la Castel? 
- Da, cu siguranță. Și puteți face acest lucru în 24 h cu numai 130 de lei. 
Prințesa a făcut întocmai și a trăit fericită până la adânci și călduroase bătrâneți.

Așadar acum știți de ce căldura și gerul deși sunt neamuri nu se iubesc? De certificat energetic, de-aia.

Proverbele, zicătorile și zicerile din text fac parte din folclorul românesc.

Articol scris pentru SuperBlog 2018






Popular Posts

Multiplă campioană, adolescentă de excepție - Povestea Adelei Stanciu

Cum e sa fii un adolescent super si cool - Povestea lui Dan Hurduc

Un altfel de super weekend la Mamaia