100 de ani de România, 100 de ani în care am fi putut, dar vorba cântecului celor de la Pasărea Colibri: Nu, nu-i timp/ De vreun "îmi fac reproș"/ Puteai tu multe dar ce folos/ Tu mi-ai cheltuit anii mei cei mai frumoși".
100 de ani în care am ajuns să mâncăm pe litoralul românesc pește pescuit de bulgari, în care avem peste 200 de străzi din "Smart City-ul București" fără canalizare și asfalt, în care avem orașe (de sate nici nu mai vorbim) fără viață, în care primarii cheltuie sute de mii de lei pe festivaluri sau evenimente dedicate centenarului și răspund tâmp la întrebări de genul: "v-ați gândit să atrageți turiști în oraș?", cu un "nu, cum aș putea" în condițiile în care vorbim de un oraș pe malul Dunării (Zimnicea), asta doar ca să citez din știrile de azi dar exemplele ar putea continua la nesfârșit.
Mă întreb, uitându-mă la postările de pe rețelele de socializare cu peisaje mirifice, într-adevăr, din România, postări care îndeamnă la promovarea țării noastre: ce să promovez acum la 100 de ani de România? Peisajele sunt aici, lăsate de Dumnezeu de acum mii de ani, dar noi ce am făcut în tot acest timp? Cum ajungi la acele peisaje, unde te cazezi, ce mănânci, ce obiective vizitezi?
Ce am făcut noi, nu ca oameni individuali, ci ca popor în acești 100 de ani? Cum și cu ce am evoluat? Acum 100 de ani, tinerii plecau ca și acum la studii înalte în Europa. Dar se întorceau. Acum nu se mai întorc. Aveam primul oraș iluminat electric, aveam "Micul Paris". Acum avem străzi fără canalizare și neasfaltate în același Mic Paris, avem cred cea mai mare poluare urbană din Europa, suntem pe ultimele locuri la infrastructură și lista poate continua cu turismul, CFR-ul, educația, sănătatea (ordinea este aleatoare).
100 de ani în care ne-am îndepărtat cu 100 de ani de țările civilizate. Vă rog să îmi spuneți un singur domeniu în care ne-am dezvoltat spectaculos. Da, avem o țară superbă, dar undeva în acești 100 de ani am pierdut din vedere sau poate nu am avut niciodată pasiunea, cunoașterea și implicarea de a o pune în valoare. 100 de ani în care ne-au fost impuși sau ne-am ales conducătorii dintre cei mai nepricepuți, mai hoți și mai lipsiți de viziune oameni dintre noi toți.
Și cu toate acestea acceptăm bucuroși în continuare festivaluri, mici și grătare circ ieftin și spoială în onoarea centenarului. Nu cred că vreunul dintre cei care au chiar au pus umărul sau chiar viața pentru această unire și-au imaginat vreodată că România va arăta așa peste 100 de ani!
Încă mai avem timp să renunțăm la festivaluri și să facem ceva util cu banii aceștia! Ceva de care să fim mândri cu toții și să putem să promova din tot sufletul țara minunată cu care am fost hărăziți! și putem începe prin a ne recunoaște lacunele! Nu noi, c cei care conduc această țară indiferent de culoarea politică.
Și pentru că din păcate asta nu se va întâmpla nu pot să nu îmi aduc aminte de celebrele versuri, actuale și după mai mult de 100 de ani:
Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând măna pe ei
Să-i împarți în două cete: de smintiți și de mișei
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni.
Comentarii
Trimiteți un comentariu