Să construim împreună minuni!



Sursa: Avantgardens
Am primit zilele trecute o întrebare despre ce cauză aș susține din tot sufletul și nu am putut răspunde pe loc. Mă gândeam la bolnavii incurabili sau copii cu dizabilități, sau poate din contră copii supradotați, bătrâni lăsați pradă soartei sau violența domestică, violența asupra copiilor sau prevenirea și combaterea consumului de droguri, depresia în rândul tinerilor sau abandonul școlar, educație sau sănătate. Și lista ar fi putut continua cu mult.

Dar în timp ce treceam prin această listă, mi-am dat seama că toate aceste cauze au un numitor comun: mentalitatea fiecăruia dintre noi și modul în care ne raportăm și înțelegem să tratăm aceste cauze. Proiectul în care cred cu toată ființa mea și care și-ar pune amprenta asupra altor cauze (poate chiar până la dispariția lor) este „Să construim împreună cei 7 ani de acasă”.


Eu cred că prin educarea tinerilor și a copiilor în spiritul bunului simț, al bunătății față de ceilalți, al respectului față de lege, a civismului, a dragostei față de ce te înconjoară, multe dintre problemele societății românești actuale vor putea fi rezolvate. Generația noastră cu greu mai poate fi schimbată, dar dacă vom insufla acel spirit corect copiilor noștri, dacă vom fi cu adevărat părinți, putem spera la o societate mai sănătoasă, care va știi să își rezolve problemele în mod organic, natural și nu ar mai fi nevoie (decât în mică măsură) de mediatizarea intensă a cauzelor.

Renunț la invidie. Construiesc propria viață

Cum ar fi dacă am renunța la „Să moară și capra vecinului”, acest spirit de invidie, care este omniprezent în viața și educația copiilor noștri? Cu fiecare zi în care perpetuăm acest mod de educație, o nouă generație bazată pe invidia semenului de lângă tine, insensibilă la orice cauză socială ia naștere sub ochii noștri.
Ar trebui să ne oprim puțin din goana de a ocupa un loc fruntaș în întrecerea „Sunt cel mai cel dintre toți” și să le explicăm copiilor că nu contează ce și cât are altcineva ci este ESENȚIAL ce îți dorești și ai tu nevoie cu adevărat.
Dacă am face acest pas, o primă cărămidă ar fi pusă în construirea unei generații care se va baza pe propriile dorințe și aspirații și nu „pe capra vecinului”.

Sursa: Pinterest
Renunț la bătaie. Construiesc comunicare

Și trebuie să recunoaștem că mai mult decât invidia, bătaia administrată de părinți în scopuri pedagogice, face parte din mentalitatea românească. Noi credem că tinerii trebuie „ținuți în frâu”. Copiii învață astfel de la noi părinții, că bătaia stabilește „cine e mai tare” și că violența este tolerată.
Bătaia poate fi fizică, dar și mai rău este atunci când este o bătaie morală. Va sunt cunoscute apelativele (des întâlnite în preajma școlilor) precum „tâmpitule” sau „proasto”, adresate propriilor odrasle la pachet cu ”o să ajungi vai de capul tău”.
Aceste bătăi morale au consecințe mult mai grave asupra copiilor noștri și conduc de cele mai multe ori la scăderea încrederii în forțele proprii, la renunțare sau și mai rău îi aruncă pe tineri spre consumul de droguri și alcool.


Renunț la fățărnicie. Construiesc implicare.

Proverbul „La plăcinte înainte, la război înapoi”, sintetizează cu umor, crezul românesc atunci când vine vorba despre implicare sau voluntariat. Donăm câțiva bănuți prin SMS sau dăm un like și ne postăm pozele pe rețelele de socializare „că dă bine să faci voluntariat”. Dar câți dintre noi, ne învățăm copiii ce înseamnă cu adevărat să crezi într-o cauză? Trăim cu ideea bine împământenită de generații că școala în România este gratuită. Și dacă este gratuită și de stat, atunci de ce trebuie să facem noi ceva?
În multe alte țări, mai dezvoltate sau nu decât a noastră, părinții fac voluntariat în școli. Adică, există acțiuni la care părinții se înscriu și participă de bunăvoie. În cei deja 5 ani de școală ai fiicei mele, am văzut implicare din partea acelorași părinți. Sunt însă alții care nici măcar la ședințele cu părinții nu vin. Cât de ocupat poți fi (și ce exemplu dai copilului tău) încât să nu ai 2 ore disponibile de 2-3 ori într-un an școlar pentru a participa MĂCAR la ședințele cu părinții?
Ce mai putem spune atunci despre voluntariat? E o vorbă frumoasă, goală și bună doar dacă poate fi promovată pe rețelele de socializare.

Renunț la trecut. Construiesc viitor.

Noi, generațiile mature de azi, suntem de vină pentru ce se întâmplă cu tinerii noștri! Noi, cei care avem frustări și neîmpliniri din copilărie și pe care dorim să le compensăm prin bani, funcții, recunoaștere socială, noi suntem cei care ne schilodim viitorii oameni pe care ne vom baza și de care vom depinde!
Ne plângem de tânăra generație, de violența în școli, de bătăile dintre copii, de apelativele: „tu nu știi - eu știu mai bine, tu nu ai - eu am de la mama/tata" și care evoluează odată cu vârsta copiilor în comportamente și stiluri de viață.
Noi suntem acei "tata și mama ", care la rândul nostru am fost învățați "să omorâm capra vecinului" pentru ca a noastră să poată paște mai mult.
Ne pleacă generații întregi de adolescenți pentru că au fost învățați că dacă ai bani, atunci ai fericirea suprema.
Noi, generațiile celor de peste 30 de ani suntem vinovați dar și datori să schimbăm ceva. De fiecare dintre noi și de mentalitățile noastre de zi cu zi, de interesul pe care ni-l dăm în educarea tinerilor, depinde viitorul nostru! Și al copiilor noștri. Și nu avem nevoie de bani mulți pentru asta! Avem nevoie de conștientizare, disponibilitate și implicare.

Putem începe simplu, prin a spune "Bună ziua" și "Mulțumesc"! Și prin a zâmbi din suflet atunci când vedem ceva frumos lângă noi!
Pentru că acesta este abecedarul celor 7 ani de acasă.
Pentru că oamenii pot face minuni!
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!



Popular Posts

Multiplă campioană, adolescentă de excepție - Povestea Adelei Stanciu

Cum e sa fii un adolescent super si cool - Povestea lui Dan Hurduc

Un altfel de super weekend la Mamaia