Sursa: Avantgardens |
Am
primit zilele trecute o întrebare despre ce cauză aș susține din
tot sufletul și nu am putut răspunde pe loc. Mă gândeam la
bolnavii incurabili sau copii cu dizabilități, sau poate din contră
copii supradotați, bătrâni lăsați pradă soartei sau violența
domestică, violența asupra copiilor sau prevenirea și combaterea
consumului de droguri, depresia în rândul tinerilor sau abandonul
școlar, educație sau sănătate. Și lista ar fi putut continua cu
mult.
Dar
în timp ce treceam prin această listă, mi-am dat seama că toate
aceste cauze au un numitor comun: mentalitatea fiecăruia dintre noi
și modul în care ne raportăm și înțelegem să tratăm aceste
cauze. Proiectul în care cred cu toată ființa mea și care și-ar
pune amprenta asupra altor cauze (poate chiar până la dispariția
lor) este „Să construim împreună cei 7 ani de acasă”.
Eu
cred că prin educarea tinerilor și a copiilor în spiritul bunului
simț, al bunătății față de ceilalți, al respectului față de
lege, a civismului, a dragostei față de ce te înconjoară, multe
dintre problemele societății românești actuale vor putea fi
rezolvate. Generația noastră cu greu mai poate fi schimbată, dar
dacă vom insufla acel spirit corect copiilor noștri, dacă vom fi cu
adevărat părinți, putem spera la o societate mai sănătoasă,
care va știi să își rezolve problemele în mod organic, natural
și nu ar mai fi nevoie (decât în mică măsură) de mediatizarea
intensă a cauzelor.
Renunț la invidie. Construiesc propria viață
Cum ar fi dacă am
renunța la „Să moară și capra vecinului”, acest spirit de
invidie, care este omniprezent în viața și educația copiilor
noștri? Cu fiecare zi în care perpetuăm acest mod de educație, o
nouă generație bazată pe invidia semenului de lângă tine,
insensibilă la orice cauză socială ia naștere sub ochii noștri.
Ar trebui să ne
oprim puțin din goana de a ocupa un loc fruntaș în întrecerea
„Sunt cel mai cel dintre toți” și să le explicăm copiilor că
nu contează ce și cât are altcineva ci este ESENȚIAL ce îți
dorești și ai tu nevoie cu adevărat.
Dacă
am face acest pas, o primă cărămidă ar fi pusă în construirea
unei generații care se va baza pe propriile dorințe și aspirații
și nu „pe capra vecinului”.
Sursa: Pinterest |
Renunț la bătaie. Construiesc comunicare
Și trebuie să
recunoaștem că mai mult decât invidia, bătaia administrată de
părinți în scopuri pedagogice, face parte din mentalitatea
românească. Noi credem că tinerii trebuie „ținuți în frâu”.
Copiii învață astfel de la noi părinții, că bătaia stabilește
„cine e mai tare” și că violența este tolerată.
Bătaia poate fi
fizică, dar și mai rău este atunci când este o bătaie morală. Va
sunt cunoscute apelativele (des întâlnite în preajma școlilor)
precum „tâmpitule” sau „proasto”, adresate propriilor
odrasle la pachet cu ”o să ajungi vai de capul tău”.
Aceste bătăi
morale au consecințe mult mai grave asupra copiilor noștri și
conduc de cele mai multe ori la scăderea încrederii în forțele
proprii, la renunțare sau și mai rău îi aruncă pe tineri spre
consumul de droguri și alcool.
Renunț la fățărnicie. Construiesc implicare.
Proverbul
„La plăcinte înainte, la război înapoi”, sintetizează cu
umor, crezul românesc atunci când vine vorba despre implicare sau
voluntariat. Donăm câțiva bănuți prin SMS sau dăm un like și
ne postăm pozele pe rețelele de socializare „că dă bine să
faci voluntariat”. Dar câți dintre noi, ne învățăm copiii ce
înseamnă cu adevărat să crezi într-o cauză? Trăim cu ideea bine
împământenită de generații că școala în
România este gratuită. Și dacă este gratuită și de stat, atunci
de ce trebuie să facem noi ceva?
În multe alte țări,
mai dezvoltate sau nu decât a noastră, părinții fac voluntariat
în școli. Adică, există acțiuni la care părinții se înscriu
și participă de bunăvoie. În cei deja 5 ani de școală ai fiicei
mele, am văzut implicare din partea acelorași părinți. Sunt însă
alții care nici măcar la ședințele cu părinții nu vin. Cât de
ocupat poți fi (și ce exemplu dai copilului tău) încât să nu ai
2 ore disponibile de 2-3 ori într-un an școlar pentru a participa
MĂCAR la ședințele cu părinții?
Ce
mai putem spune atunci despre voluntariat? E o vorbă frumoasă,
goală și bună doar dacă poate fi promovată pe rețelele de
socializare.
Renunț la trecut. Construiesc viitor.
Noi,
generațiile mature de azi, suntem de vină pentru ce se întâmplă
cu tinerii noștri! Noi, cei care avem frustări și neîmpliniri din
copilărie și pe care dorim să le compensăm prin bani, funcții,
recunoaștere socială, noi suntem cei care ne schilodim viitorii
oameni pe care ne vom baza și de care vom depinde!
Ne
plângem de tânăra generație, de violența în școli, de bătăile
dintre copii, de apelativele: „tu nu știi - eu știu mai bine, tu
nu ai - eu am de la mama/tata" și care evoluează odată cu
vârsta copiilor în comportamente și stiluri de viață.
Noi
suntem acei "tata și mama ", care la rândul nostru am
fost învățați "să omorâm capra vecinului" pentru ca a
noastră să poată paște mai mult.
Ne
pleacă generații întregi de adolescenți pentru că au fost
învățați că dacă ai bani, atunci ai fericirea suprema.
Noi,
generațiile celor de peste 30 de ani suntem vinovați dar și datori
să schimbăm ceva. De fiecare dintre noi și de mentalitățile
noastre de zi cu zi, de interesul pe care ni-l dăm în educarea
tinerilor, depinde viitorul nostru! Și al copiilor noștri. Și nu
avem nevoie de bani mulți pentru asta! Avem nevoie de
conștientizare, disponibilitate și implicare.
Putem
începe simplu, prin a spune "Bună ziua" și "Mulțumesc"!
Și prin a zâmbi din suflet atunci când vedem ceva frumos lângă
noi!
Pentru
că acesta este abecedarul celor 7 ani de acasă.
Pentru
că oamenii pot face minuni!
Articol
scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de
brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro,
compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România,
după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100%
românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu
AVBS!
Comentarii
Trimiteți un comentariu