#Călătoriideneuitat sau Cum să te îndrăgostești de Franța la 20 de ani


Arhivă personală - 1995 - Paris
Când esti pus în fața provocării de a alege cea mai frumoasă amintire din călătoriile tale și când ai adunat ceva călătorii la bagajul de amintiri, încep să se deruleze în gândurile tale o grămadă de emoții și imagini pe care le credeai demult uitate. Dar ca și în dragoste, unde prima iubire nu se uită niciodată și prima călătorie pe cont propriu (mai ales la 20 de ani) îți rămâne în suflet și în gând și o poți povesti și după alți 20 de ani.

Am descoperit Orașul Iubirii împreună cu iubirea vieții mele, la vârsta când începi să descoperi viața și probabil bugetul mai limitat (de student) ne-a făcut să vedem locuri și lucruri peste care acum, probabil, am trece fără să le observăm.

Așa cum descria Radu Paraschivescu (a cărui fană mă declar a fi) într-un interviu publicat pe site-ul Momondo (www.momondo.ro), - "călătorul, un poet al drumurilor pe marginea cărora stă uneori neprevăzutul" - am plecat într-o zi de vară, cu noaptea în cap și cu emoția necunoscutului în suflet spre ceea ce avea să devină "Notre amour".
Trebuie de la bun început să vă spun că această călătorie a avut loc în anul 1995 și să le specific cititorilor mai tineri că atunci pentru a pleca peste hotare îți trebuia multă determinare (stăteai vreo 2-3 zile la cozi la diverse Ambasade pentru a obține vize), multă alergătură în oraș pentru că internetul nu exista (și din păcate nici Momondo) și trebuia să cumperi bilete, să schimbi bani și să faci asigurări prin deplasarea fizică (nu virtuală) în diverse locuri.
Dar, la 20 de ani, când debordezi de energie și ai senzația că ziua are 48 de ore, lucrurile par mai simple și mai funny, chiar și atunci când am plecat cu mașina și am făcut in loc de cele 8-9 ore estimate până la Arad, am făcut 15 ore (drumul prin Craiova - Caransebeș era în reparații), obligându-ne la o oprire neprevăzută în Arad.
După un drum de 24 de ore, cu dormit câteva ore în mașină în benzinării (nu aș mai face așa ceva cum, dar ce frumos a fost atunci) am ajuns în sătucul Avrainville situat la aproximativ 30 de km de Paris. Acolo am stat la o verișoară de a mea (îți mulțumim și azi Gabi!) timp de trei săptămâni. Doar nu v-ați imaginat că am fi avut bani de hotel și mâncat la restaurante. Bugetul nostru a fost de 300 de dolari americani pentru 3 săptămâni. Frumoasa inconștiență a tinereții!
După vreo 2 zile în care am explorat sătucul cu cei 70 de locuitori (adica vreo 15 case - dar atât  de frumoase) și împrejurimile, ne-am luat inima în dinți, sandwich-urile și apa în rucsac, abonamentele Carte Orange (cumărate tot de verișoara mea) și harta Parisului (nu existau nici telefoane mobile, nici GPS) și am pornit cu RER-ul spre Orașul Luminilor. 
Pot spune că a fost dragoste la prima vedere. Țin minte și acum ce am simțit prima dată când am ieșit din metrou, în plin centru parizian! Era un vis devenit realitate. 

Arhivă personală - Tour Eiffel
Tour Eiffel ni s-a arătat mai mândru și mai impunător decât îl știam din poze si ni-l imaginam. În zilele următoare, ca orice turist fără experiență am luat la pas toate clădirile importante, aproape toate muzeele, toate obiectivele turistice pe care le găsisem descrise în cele câteva ghiduri de călătorie pe care le citisem înainte de plecare. 
Dar pentru că debordam de energie și de sete de cunoaștere, am luat orașul la picior și așa am descoperit farmecul aparte și bine ascuns al orașului. Probabil că dacă vârsta ar fi fost alta sau bugetul mai generos, nu am fi ajuns să intrăm în mici cafenele pitite pe străduțe netrecute în ghidurile turistice, pline de acel farmec unic al acestui oraș. 
Am avut timp să descoperim bouqiniștii  și vânzătorii ambulanți de flori, să dăm întâmplător peste restaurantul românesc Doina, să vizităm Jardin Botanique, să petrecem ore întregi în Cartier Latin sau să ne pierdem pașii in grădinile și parcurile mai puțin cunoscute străinilor. Am făcut sute de poze (pe film) și cel mai greu în acest articol a fost să aleg poze.
Arhivă personală - Paris

Arhivă Personală - Paris mon amour
Am descoperit Moulin Rouge la care evident nu am avut acces, colinele de la Sacre Coeur, unde se mai găsește singura viță-de-vie din Parisul de altă dată și din care se face un vin care se vindea pe atunci cu câteva sute bune de franci, terasele unde toate scaunele erau întoarse spre trotuar pentru a putea admira trecătorii și unde în anii aceia în care fumatul încă nu era interzis în spații publice și cereai o scrumieră ți se se răspundea bonom "par terre".
Si toată această efervescență a marelui oraș, te fac să te simți ca într-un pahar de șampanie bună.
Arhivă personală - Paris

Și acum suntem convinși că Parisul trebuie străbătut la picior, cu timp la dispozție și cu mintea deschisă spre neprevăzut și inedit. Cine spune că a cunoscut Parisul într-un city break, nu știe ce spune. Este orașul care, asemenea unei femei ce se știe frumoasă, este capricioasă, intangibilă  și enervantă, poate, la început, dar care pe măsură ce ajungi să o cunoști te vei îndrăgosti iremediabil de ea.
Am atâtea amintiri mici, mărunte dar intense (de la o baguette cumparată în Montmartre, la o doamnă chique trecută de prima tinerețe) și care mă fac să mă reântorc oricând cu plăcere la "Mon premier amour" - Paris.
Dar acum, la mai bine de 20 de ani distanță, Parisul l-aș descoperi altfel. Pentru că între timp am descoperit Momondo și aș putea să mă bucur într-adevăr de călătorie fără a mai consuma energie să caut de una singură zboruri, hoteluri sau mașini de închiriat. Mulțumesc Paris și mulțumesc Momondo pentru că existați!
Iar vouă, celor care ați citit articol, vreau să vă mulțumesc altfel. Dacă acceptați provocarea de a scrie în secțiunea comentarii la acest articol, cele mai frumoase amintiri ale voastre de vacanță, puteți câștiga  PREMIUL pentru “Cea mai frumoasă amintire din comentarii” din concursul SuperBlog.

Articol scris pentru SuperBlog 2018 

Popular Posts

Multiplă campioană, adolescentă de excepție - Povestea Adelei Stanciu

Cum e sa fii un adolescent super si cool - Povestea lui Dan Hurduc

Un altfel de super weekend la Mamaia