Balade, poezii și certificate





Nu știu alții (a se citi alte blocuri) cum sunt, dar eu când mă gândesc la blocușorul în care am locuit o vreme, din București, la ușa de intrare (în bloc) care nu se închidea decât cu un zgomot asurzitor, la liftul mai tot timpul stricat și oricum din altă eră și la scările cu geamuri sparte spre ghena de unde veneau arome ... mai bine nu mai spun că știți sigur la ce mă refer, parca-mi saltă și acum inima de FRIG.

Cred că am fost o norocoasă să trăiesc o perioadă într-un bloc în care totul era o poezie. De la simpli locatari, majoritatea tineri (studenți sau corporatiști), până la administratorul blocului (o doamnă trecută bine de prima tinerețe, poate chiar și de a doua) și la președinte (acum stau să mă gândesc că blocurile sunt un fel de Românie mai mică – cu Președinte, guvern și bine înțeles votanți), trăiam laolaltă, într-o dulce nonșalanță.
Cum vă spuneam totul era o poezie, iar ședințele de bloc erau un adevărat Cenaclu Flacăra! Ridica vreun tânăr problema ușii de la intrare, răspundea doamna administrator, cu un aer superior:

- Te salut generație în blugi! Dar stai jos nu e momentul. Altă întrebare? Avem alte lucruri mai importante de discutat. Cum ar fi de pildă problema ghivecelor de la intrare pe care le dărâmați când veniți cu sacoșele alea pline de la cumpărături. Că bani aveți dar ghivece nu cumpărați.

Atunci, respectivul tânăr, cu ochii umflați de nesomn (săracu' avea dormitorul chiar deasupra ușii de la intrare și nu putea dormi de frig și zgomot) îi spunea:

Trec anii, trec lunile-n goană
Si-n zbor săptămânile trec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul și plec!

Eu știu motivul pentru care
Ai refuzat până acum,
Să pui totu-n mișcare,
Să pui proiectul pe-un drum.

Dar simt că-mi îngheață pereții,
Urechile de zgomot mă dor,
În scurtul popas al vieții
Chiar vreau un alt decor.

Și a plecat...dus a fost. Din „10 negrii mititei” rămaserăm mai puțini. Dar aveam toți frigul în case și în oase.
Așa că următorul curajos a încercat pe un ton politicoso-corporatist să ridice problema stringentă a frigului din apartamente, propunând un audit energetic și obținerea unui certificat energetic.

- Ce vrei tu? (s-a dezlănțuit doamna administrator)
- Noi? Bună pace! Și de n-o fi cu bănat,
Vrem audit energetic și certificat.
Și de-abia grăi săracul,
Ce mai freamăt, ce mai zbucium
Blocul hohoti de freamăt și de larmă și de... (mai bine las fără rimă)

Toată conducerea blocului la unison, în frunte cu președintele de această dată, au început să se plângă că ce ne trebuie nouă, că blocul e foarte bine construit (de peste 50 de ani), că tineretul din ziua de azi crescut în puf nu poate pune o haină în plus, că e scump, că ...
Nu credeam c-o să mi-l cereți
Înainte de Crăciun,
Că puteam și eu s-adun
O ofertă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecinul priceput.
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Și-apoi umple lumea toată
Că m-am dus și i-am cerut...
....și ce noi suntem mai proști decât blocul vecin???? Daaaa, strigăm toți în cor!

În cele din urmă noi protestatarii (adică noi proprietarii) după ce ne-am făcut selfie-uri cu pancarte, ne-am luat steagurile tricolore și am amenințat că dăm totul la știri și pe facebook (deși nu au înțeles prea bine ce e acela) am avut câștig de cauză. Am votat și am câștigat:

Facem audit energetic,
Obținem certificat energetic
Trecem la anvelopare
Dar cum facem noi asta, oare?

Aici ne-am blocat puțin (probabil că mințile noastre înghețate procesau mai greu), dar salvarea a venit de la Enermed Impex SRL 

Și deodată, dintre-oferte
Se desprinde de departe
O ofertă cu de toate
Ca un murmur lung de ape
Revărsate peste maluri,
Crește-n soluții mai aproape,
Umple blocul cu profesioniști
și soluții multe....
Vine!...

Cine-i? Ce-i? Ce-a fost pe-aici?
Ciripesc cu glasuri mici
Toți ce-i implicați aici
Doar un tânăr priceput
Cocoțat pe un e-mail
Stă cu teancul de hârtii
Și făcând pe-interesantul:
- Ce să fie? nu-i nimic
A venit Certificatul.

CUM? A strigat președintele! Așa repede? Păi de-abia ieri am discutat să ne apucăm. Credeam că mai durează 2-3 luni. Ia dă-mi să văd eu hârtiile că sigur, voi tinerii, tot timpul grăbiți, faceți treabă de mântuială. De grăbește-te încet, n-ați auzit?
Și zicând acestea, ia teancul de hârtii și începe ca un profesor hotărât să găsească greșeala în lucrarea unui elev pe care nu îl are la suflet:
- Ia să vedem, ce firmă este?
- Enermed Impex, auditori energetici de gradul I atestați de Ministerul Dezvoltării Regionale!, spune tânărul dintr-o suflare, ca elevul care a învățat lecția.
- Hm! văd că se ocupă și de expertiză tehnică structurală a clădirii, audit energetic, proiectarea, executarea si recepția lucrărilor de intervenție, termografie clădiri și termoviziune, în București (și Ilfov) și Constanța.
- Da și la niște prețuri foarte bune, adaugă îmbujorat vecinul.
Noi restul, ținând pumnii strânși ca la școală când unul dintre noi reușea să "dovedească" un profesor, am răbufnit într-un glas:
- Mai bine de-atât nu există!

Și așa am reușit cu ajutorul celor de Enermed Impex să obținem Certificatul Energetic ce stă acum mândru la avizierul din holul unui blocușor din Capitală a cărui ușă de intrare nu se mai trântește, a cărui lift este verificat periodic și ale cărui geamuri dinspre ghenă sunt reparate. Și unde acum este CALD și bine.

Epilog

Am mai stat la mansardă o lună.
De-acolo, de sus, de la geam,
Și ziua și noaptea pe lună
Priveam ca la teatru, madam!
Când luna-mi venea la fereastră,
Blocul părea că mă cheamă
Să-i văd în lumina albastră
Fantastica lui transformare…
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018 și Enermed Impex SRL



Postări populare de pe acest blog

Ești parte a Generației Indoor! Știi ce riscuri există?

Bicicletă, trotinetă, nu contează, doar electrică să fie!

Îți merge mintea. De 10!