Violenta naste violenta

Ma urmareste obsesiv subiectul violentei in scoli. Zilnic, vedem agresiuni fizice intre copii de scoala (primara, gimnaziala sau liceu) sau si mai rau intre copii si profesori. Mai rar, vorbim despre agresiunea in mediul online si aproape deloc despre agresiunea verbala, ce se manifesta inca de la gradinita si care de multe ori degenereaza mai tarziu in violenta fizica. 

Conform unui studiu realizat de Organizatia Salvati Copiii, Romania se afla pe locul 3 la nivel european in ceea ce priveste fenomenul de agresivitate in randul copiilor. 
  • 2 din 10 copii au recunoscut că au exclus în mod repetat colegi din grupul de egali, iar 
  • 3 din 10 au interzis altor copii să se joace cu anumiți elevi din clasă.
 Procentul celor care spun că au fost excluși din grupul de egali este și mai ridicat. Astfel,
  • 23% dintre copii au menționat că s-a întâmplat să fie ameninţaţi cu excluderea din grup, 
  • 31% că au fost excluşi şi 
  • 39% că un alt copil a cerut cuiva să nu se joace sau să nu vorbească cu ei. 
  • 37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit că s-au răspândit zvonuri umilitoare și denigratoare în spațiul școlii despre ei. 
  • 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil ameninţă un altul, 
  • 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 
  • 78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii.
Majoritatea covarsitoare a parintilor arata cu degetul doar spre scoli, spre sistemul de educatie si spre profesori, fara a isi pune problema ca acei copii agresivi ajung in sistemul de educatie cu un bagaj emotional si de comportament social din familie. 

Exista o 1001 de cursuri de parenting, de psihologie a copilului dar rezultatele sunt aproape egale cu zero. Si nu cred ca vor avea vreun rezultat atata timp cat noi, adulti si parinti nu invatam inainte de parenting regulile non-agresivitatii:

- a face lucrurile diferit nu inseamna ca sunt facute gresit
- nimeni nu e perfect - a fi scund, inalt, slab, gras, cu ochelari, blond, roscat, cu pielea inchisa - nu sunt optiuni ale fiecaruia 
- a fi cel mai bun, cel mai apreciat, cel mai popular - este o chesttiune de optiune proprie care trebuie sa se bazeze pe calitatile tale si nu pe defectele sau alegerile celorlalti
- a face bine atunci cand poti, iti aduce o satisfactie infinit mai mare decat aceea de a fi rau cu orice pret.

Poate daca aceste reguli de bun simt pana la urma ar fi aplicate in familie si ar fi explicate si exemplificate inca de la gradinita, nu neaparat prin programe costisitoare, atunci copiii ar ajunge la varsta scolara cu un comportament bazat pe respect si toleranta.

Stiu ca visez frumos, dar cateodata visele devin realitate!


Comentarii