Nu ai timp? Oprește-te puțin!

În ultimul timp am auzit tot mai multe persoane plângându-se că nu le mai ajunge timpul pentru a face ceea ce le place. Ni se pare că "timpul nu ar mai avea răbdare". Dar oare chiar așa este?

Sau, exact ca în deschiderea celebrului roman "Moromeții", timpul pare să aibă o nesfârșită răbdare cu noi?

O nesfârșită răbdare până când ne vom da seama că noi vrem să dilatăm timpul, că noi suntem cei care am pornit într-o cursă nebunească, o vânătoare de himere la sfârșitul căreia ne dăm seama că am căutat o viață întreagă o fata morgana, uitând să ne trăim viața.

Vrem ca totul să se întâmple nu mâine, nu azi, nu mai pe după-amiază ci acum, instant, în secunda care tocmai trece. Și nu vrem puține lucruri. 

Vrem o situație materială bună, vrem super concedii în locații care mai de care mai sofisticate, vrem să avem un cerc social în permanentă extindere, vrem cursuri și ateliere pentru noi și copiii noștri, vrem din nou bani pentru toate cele de mai sus, vrem să fim prezenți într-o mie de locuri într-o singură zi și lista nu se oprește aici. 

Și pentru toate acestea suntem dispuși (chiar dacă nu recunoaștem) să sacrificăm, precum atleții în cursele pentru stabilirea unor noi recorduri, să dăm tot ce are mai bun ființa noastră - viața.
Dar, ca și în sport, recordul abia stabilit cu atâta efort poate fi depășit la cursa următoare. Și atunci? Ce rămâne? Un nume într-o listă pe care nimeni nu citește mai mult de pozțiia a treia?
Oare când ne-am oprit ultima dată, fie și numai pentru câteva secunde, pentru a respira pur și simplu?
Când ne-am plictisit cu adevărat ultima dată?
Eu cred că timpul depinde de noi. Depinde de cât de tare ne dorim lucruri simple sau din contră lucruri complicate. Și câte?
Și poate ține de lista de priorități a vieții noastre. Când v-ați gândit sincer și în adâncul sufletului, ce contează cu adevărat pentru voi? 

Care este acel lucru fără de care viața voastră nu ar mai fi a voastră? Banii, tehnologia, cercul de cunoștințe (nu prieteni adevărați), accesul și succesul în carieră sau persoanele dragi și timpul petrecut cu ele, pasiunile de suflet nu cele declarate oficial, plăcerea de a avea un timp numai al tău?


Eu una mi-am răspuns la această întrebare acum câțiva ani. Și am ales cea de a doua variantă. Iar de atunci timpul mi se pare același dintotdeauna. Frumos și făcut să treacă în ritmul lui și să parcurgă cercul vieții...

Comentarii