Nu voi uita niciodata, zilele si orele in care am avut privilegiul de a sta de vorba la cate o cafea cu aceasta inteligenta si profunda persoana. Cartile scrise de Doamna Aurora Liiceanu au facut deliciul multor zile in care cautam raspunsuri la intrebari de suflet. Va recomand din toata inima sa le cititi.
Cautand pe internet, am dat peste un interviu pe care l-a acordat in urma cu ceva timp la Digi 24, pentru emisiunea Bonton.
Va las sa va delectati cu un fragment al acestui interviu, despre educatia din primii 7 ani si nu numai.
Multumesc, Doamna Aurora Liiceanu pentru sansa de a va fi intalnit!
"Cei şapte ani de-acasă
Cred în acei şapte ani de acasă pentru că ţin foarte mult la proverbul ăsta care e foarte frumos: ce nu a învăţat Ionuţ, nu mai învaţă Ion. Nu cred că afectul, afectivitatea părintească, este ceea ce salvează lipsa de caracter a unui copil care învaţă lucruri proaste. În primii şapte ani de viaţă copilul învaţă mai mult comportamente decât să înveţe cunoştinţe, nu învaţă geografie, istorie...asta mai târziu. Dar acei ani sunt foarte importanţi pentru că în perioada aia înveţi să te concentrezi, să termini un lucru, ce spui să duci până la capăt, să ai priorităţi, felul în care percepi lumea, înveţi în primii şapte ani, bineînţeles şi cu dimensiunea ei etică şi comportamentală. Poţi să înveţi altruismul... pentru că şi sentimentele se învaţă. Eu am fost crescută cu foarte multă...nu severitate din punct de vedere afectiv, severitate din punct de vedere comportamental. Am să dau un exemplu: tatăl meu mă întreba "Fierbe ceaiul?" Şi eu răspundeam: "Nu auzi că bolboroseşte?" Iar el îmi spunea: "Eu te-am întrebat dacă fierbe. Ai trei răspunsuri: da, nu şi nu ştiu. Ce legătură are cu bolborositul?" Sigur şi eu aveam dreptate, pentru că săream nişte etape: ceaiul când fierbe bolboroseşte, deci sar peste asta. Dar în felul ăsta formezi o oarecare logică în felul în care te raportezi la realitate. Ca să nu spun chestii care contează foarte tare, chiar astăzi am avut o discuţie cu cineva, eu stând pe o stradă pe care se plimbă părinţi în semi-pijama cu câinii pe care i-au dorit copiii şi copiii dorm şi sforăie în casă. Iar părinţii aleargă înainte de slujbă în chiloţi şi pijama ca să fugărească câinele. Faci asta o dată, de două ori, de trei ori, a treia oara duci câinele, faci ceva. Nu poţi să îl laşi, pentru că se creează o relaţie din asta flexibilă: el se lasă, tu te laşi...încropită, o formă ambiguă care nu e profitabilă. În perioada aceasta de primii şapte ani, copilul trebuie să înveţe foarte bine care e diferenţa dintre nepăsare şi libertate.
Regula mea de politeţe
Ţin foarte mult la autoritatea părintească, cred că e foarte importantă autoritatea, nu dictatura. Să dau un exemplu dn copilăria mea: am făcut-o pe sora mea tâmpită. E un cuvânt pe care nu l-am folosit şi nu îmi place să îl folosesc nici în relaţiile cu cei mai mici. Tatăl meu mi-a spus să îmi retrag cuvintele. Şi eu am spus: "tâm-pi-to" (trăgând aer în piept). Şi s-a oprit şi sincer să vă spun, nu mi-a tras o palmă, deşi mă aşteptam. Mi s-a părut că soluţia mea e atât de creativă şi eram atât de mândră încât puteam să suport şi o palmă. Vedeţi, în situaţii ca astea trebuie să ajungi şi la o relaţie din asta mai friendly, mai prietenoasă cu copilul. Dar nu ţin la "sărut mâna", nu cred că din asta se vede...pentru că poţi să joci foarte bine, să te porţi formal foarte frumos cu cineva şi de fapt să nu dai două parale pe persoana respectivă. Cred că tocmai această componentă de onestitate şi de deschidere trebuie să intervină în raportul dintre oameni, indiferent de vârstă.
O să vă mai dau un exemplu: mi s-a întâmplat să spun de un prieten al tatei că e bou, la o vârsta nu foarte avansată, pre-adolescentă. Bineînţeles că am fost imediat pusă la punct: cum poţi să faci pe un domn cu părul alb bou? Şi am spus: pentru că este bou. Două zile m-am frământat cum să îi demonstrez că am dreptate. Şi după două zile, tatăl meu fiind profesor, i-am spus:
- "La şcoală ai tot felul de copii, da? Unii mai proşti alţii mai deştepţi... ai şi boi, nu?
- Am şi boi!
- E, boii aia îmbătrânesc şi tu mă pui să îi respect!"
Am avut dreptate! Pentru că vârsta este relativă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu