Zilele trecute am fost invitata la o reprezentatie de teatru pentru si cu copii si recunosc ca am avut o revelatie: mi-am dat seama de ce vietile noastre sunt lipsite de culorile si bucuriile pe care le cautam atat de mult?
Sa va explic despre ce a fost vorba: doua piese de 15-20 minute, interpretate adorabil si cu mult talent de copii cu varste intre 7 si 14 ani (aprecierea mea), ce au avut urmatoarele teme:
Prima piesa, interpretata de copii mai mici, a fost o poveste despre un ingeras care in urma unor trasnai mai primeste o sansa de la Dumnezeu si anume sa aiba grija de un robotel cu suflet. Apare in scena si sora ingerasului, dracusoara si alaturi de ea si o zana si un doctor de roboti. Urmeaza o "lupta" intre bine si rau, in care pana la urma binele invinge. Totul se desfasura pe o scena neagra, cu fundal negru, fara decor.
A doua piesa, jucata de copii mai mari, a avut un subiect "mai tare": un spital de nebuni, cu doctor, tratamente, evadari, nebuni, politisti si detectivi sub acoperire si zombi. Aceeasi scena neagra, fundal negru si fara decor.
Costumele, acolo unde erau (pentru ca robotelul si nebunii erau in trening-uri) erau clar gasite de parinti pe acasa sau pe la centre de inchiriat.
Acestea fiind povestite, mi se pare doar mie sau chiar avem o reala problema? S-au terminat toate subiectele si piesele despre prietenie, dragoste, magie, jocuri si lista subiectelor ar putea continua, ar costa atat de mult niste decoruri colorate construite din carton si panza (pentru a ne incadra in bugete reduse), la realizarea carora poate, daca nu cerem prea mult, ar putea fi implicati chiar parintii actorilor?
Ne gandim cumva, pret de o secunda, ca astfel de abordari la varste atat de mici si de influentabile, schimba poate pentru totdeauna unghiul din care acesti copii vor privi viata?
Cand vor mai avea ei timp sa descopere bunatatea, sentimentele bune si culorile vietii? Oare atunci cand vor ajunge la adolescenta si totul va parea ca un spital de nebuni sau mai tarziu cand in jurul lor vor vedea cu precadere suflete vandute? Si atunci cu ce vor putea compara, pe ce se vor putea sprijini?
Nu vor ajunge oare, asemeni noua, niste oameni tristi ce vad viata doar in tonuri de gri si care se vor plange la randul lor, de lipsa culorilor?
Comentarii
Trimiteți un comentariu