Ce ai studiat si ce ai ajuns?
La finalul clasei a 11-a intr-un liceu cu profil uman din Constanta, specializarea limba engleza intensiv, am gandit cu mintea mea de atunci ca trebuie sa am o meserie serioasa. 70% dintre colegii meu se indreptau catre o Facultate care se numea "Limbi moderne aplicate". Nu stiam ce presupune dar nici nu imi dadeam seama ce meserie va avea acel coleg. Astfel m-am indreptat spre Academia Navala. Un an de meditatii pentru recuperarea materiei (matematica in liceul nostru era cam la acelasi nivel cu sportul - necesar dar nu de o importanta majora). Am reusit si am intrat. Intamplarea a fost ca o colega sa imi spuna despre Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative - Facultatea de Comunicare si Relatii Publice, care doar ce deschisese un "punct de lucru" in Constanta pentru cursuri de Comunicare si Relatii Publice cu frecventa redusa. Imi placea treaba cu comunicarea. Intotdeauna mi-a placut sa comunic. Parintii mei ar zice ca primul cuvant pe care l-am rostit a fost extrem de articulat: "ca-lo-ri-fer". Rad si acum de mine ca dupa ce ca vorbeam si in somn, m-au trimis sa si invat despre asta. Ce-i drept, la aceasta facultate am invatat ca nu e importanta cantitatea ci calitatea si de asemena, despre cat de important este sa stii sa taci. Revenind la Academia Navala - am renuntat dupa un semestru. Matematici special, geometrie descriptiva - omg...Too much and too unflexible for me! Am renuntat si mi-am concentrat atentia si timpul pe cea de-a 2 facultate la care ma inscrisesem (si m-am mai inscris la o facultate economica - Afaceri internationale - doar pentru a nu-l supara pe tata prea tare). Si desi erau cursuri cu frecventa redusa, profesorii erau cei care predau la zi in Bucuresti. Oameni misto, deschisi. Wow ce mi-a placut. 3 ani s-au dus prea repede si m-am trezit in Constanta cu dorinta de a ma angaja. Inca 3 ani... Panica, stres si dezamagire. Eram in stare sa ma angajez secretara la o firma de crewing... Nu conteaza ce inseamna crewing... Dar...secretara? O intamplare mega fericita a facut sa ajung la Bucuresti in unde m-am intalnit cu o fosta colega de liceu care facuse facultatea aici si care deja lucra intr-o multinationala. Demoralizata dupa 3 ani de cautari, am rugat-o sa ma ajute sa aflu ce stiu sa fac. Vroiam chiar si intern dar stiam doar ca voiam pe Relatii Publice. Si am stiut asta pentru ca era ceea ce venea din inima pentru ca acolo m-am regasit. Specialist Relatii Publice scria pe dipoma mea si mare mai era mandria de a lucra printre alti specialist dar cu mult mai multa experienta. Si cate am mai avut de invatat.. Si constatam doar ca imi place din ce mai mult.
Ce inseamna de fapt meseria ta?
Inseamna in primul rand munca (si fizica uneori), apoi creativitate si nu in cele din urma inseamna sa fii deschis (si la minte dar si comunicativ) dar, asa cum spuneam mai sus, inseamna si sa stii exact ce trebuie sa spui si cand sa nu spui nimic. Inseamna sa te "joci" cu mintile oamenilor dar si cu reputatia unor companii internationale uneori, cu vechimi de zeci de ani - inseamna responsabilitate si asumare. Adrenalina maxima!
De unde ai plecat?
Am plecat de la un interhship. Si acum imi aduc aminte ziua de 1 august 2011. M-au chemat la agentia de PR unde ma recomandase colega despre care va spuneam mai sus - si careia ii multumesc si azi ca a avut curajul si increderea aratate - si fara prea multe cuvinte, am primit un laptop miiiiiiiiiiic, un colt de birou si vreo 200 chestionare completate de participantii ultimei actiuni pe care o organizasera. Ce trebuia sa fac? Sa introduc in excel toate acele raspunsuri si sa trag niste concluzii. Va intrebati daca ma pricepeam la excel? No way! Fugisem de excel pana atunci ca de un dusman. Dar...trebuia sa fac treaba. Am bajbait, imi venea sa plang, imi venea sa fug, imi venea sa strig ca eu nu stiu excel. Dar pana la finalul zilei am reusit sa introduc 200 chestionare cu cate 15-20 intrebari fiecare. Woooooow ce realizare pentru mine! Doamne ce mandrie! Am devenit dependenta de aceasta adrenalina! In relatii publice nici o zi nu e la fel si mereu inveti cate ceva (o solutie tehnica, un echipament, un material, un produs, un ingredient, un procedeu, un proces, chiar si domenii de activitate din cele mai diverse). Dupa 3 luni de internship am fost angajata! Inca o realizare! Cata bucurie....nu pot sa exprim in cuvinte desi s-ar spune ca un specialist in comunicare nu are voie sa spuna asa ceva J
Cat a durat sa ajungi ce esti acum?
Nu cred ca sunt un exemplu bun pentru ca eu am sarit niste pasi. M-am angajat pe postul de Account Assistant. Sa va expic ce inseamna asta. In agentia aceasta erau mai multe conturi. Cont = client. Eu eram in echipa care lucra pentru departamentul de Personal Care a Unilever. Raspundeam de comunicarea unor branduri ca Dove, Rexona, Clear s.a. Si eram un mic asistent. Cred ca era deja decembrie 2011. Am carat bax-uri de deodorante, am sters de praf, carat si montat roll-up-uri si spider-e. Am dormit noptile la birou, am plans, am cazut dar am invatat enorm de mult! Mi-a placut sa iau parte la orice activitate a agentiei si mi-a prins extrem de bine! In decembrie 2012 deja invatasem ce inseamna media relations, cum se scrie un comunicat adevarat, gestionam evenimente, coordonam productia si respectiv furnizorii, faceam bugete, devenisem responsabila pe toata partea juridical a contului si un semi-specialist in excel. Doamne cat imi placea. Si cred ca se vedea pentru ca am fost promovata la Account Executive. Ar fi urmat Senior Accont Executive, Account Manager si Account Director. Doar ca in octombrie 2013 a ajuns in gara mea un tren pe care nu il puteam rata: sa ma ocup de managementul si imaginea propriei firme de arhitectura (in asociere cu partenerul de viata, architect la baza). Un nou soi de adrenalina! Iata ca in 2017, suntem inca pe piata, suntem cunoscuti si solicitati! Alt fel de mandrie!
Se castiga bine in meseria ta? De la ce nivel?
Wow! Greu de zis! Analizati voi: dupa 6 ani in campul muncii, nu am casa mea (desi as putea sa duc un credit imobiliar), masina e in leasing pe firma, imi permit 2 concedii pe an si 2 city break-uri si cred ca traiesc decent... Dar este si o chestiune de alegeri in tot ce am enuntat mai sus. Si ca sa raspund mai concret, pot discuta de un salariu pe care l-am resimtit intr-adevar ca pe un castig, dupa ce am avansat la Account Executiv: la putin mai mult de 1 an de munca intensa - poate am fost un caz fericit...sau nu?!?
Ce i-ai spune copilului tau daca ar vrea sa isi aleaga aceeasi meserie?
Desi e cliseu, dar cred ca daca asta vine din inima lui, i-as spune go for it no matter what! E greu pentru toti la inceput dar doar incercand si muncind, poti sa ai rezultate. De fapt, despre asta este vorba: despre rezultate! Despre a fi cel mai bun in orice ai alege sa faci!
Ponturi in meseria ta. Cum sa reusesti sau cum ai reusit tu.
Munca! Implicare! Pasiune!
Ceva bun si ceva rau in meseria ta.
Oamenii misto pe care i-am cunoscut sunt cea mai misto parte din meserie! Toate evenimentele, actiunile, trip-urile inseamna echipa! Si echipa inseamna oameni! Ca este furnizorul de pliante care a stat pana la 2 noaptea ca sa iti livreze tie la timp, ca este colegul de agentie care ti-a sarit in ajutur cu un sfat fix in momentul in care credeai ca explodezi sau ca este DTP-istul care nu doarme de 3 zile ca sa ai mesh-ul pe cladire in ziua stabilita. Intalnesti chiar si vedete atat de misto in viata din spatele camerelor ca iti vine sa ii pupi si sa ii iei acasa.
Partea nasoala pentru mine au fost tot oamenii: alta categorie, ce-i drept! Ai parte de multe zambete false, de invidie si de cuvinte pompoase care ascund in spatele lor multa rautate! Se minte! Suna dur dar asta este adevarul! Trebuie sa fii pregatit pentru asta: faptul ca omiti sa spui sau ca "imbraci" in cuvinte frumoase un defect, eu cred ca tot minciuna este! Faptul ca faci o conversatie tampita (zambete false, complimente exagerate etc) cu un jurnalist doar ca sa scrie bine despre produsul pe care tu doar ce il lansezi pentru clientul tau...tot minciuna este!
Comentarii
Trimiteți un comentariu