Ce ai studiat si ce ai ajuns?
Am studiat medicina generala la Universitataea de Medicina si Farmacie din Bucuresti. Am terminat liceul in 1987 si am avut nevoie de 3 incercari pentru a reusi la examenul de admitere (pe vremea aceea 13 candidati pe loc). Facultatea am absolvit-o in 1995. O saptamana dupa ce am dat examenul de licenta si am devenit medic, tatal meu a murit intr-o operatie de urgenta. La vremea respectiva (si multi ani dupa aceea) am fost convinsa ca nu voi mai fi vreodata in stare sa practic medicina, si sincer, nici nu am mai vrut, deoarece socoteam ca daca nu am fost in stare sa-mi "salvez" tatal (desi nu eu am operat), nu voi fi in stare sa ajut pe nimeni. De aceea, am facut mai multe cursuri, obtinand diplome ca "make-up artist" si cosmeticiana, masaj clasic si traditional (reflexologie si shiatsu) si designde moda. De altfel am si lucrat pe post de croitoreasa (in Romania), am facut masaje (primul meu job in Germania), am fost vanzatoare intr-un magazin de gablonturi (in Germania) si am lucrat ca scan-operator si grafic-designer intr-o firma de food-photography in München. O prima incercare in 2003 de a reveni in domeniul medical a esuat total. Am primit un post de medic rezident intr-o clinica de psihiatrie in München unde mi-am dat demisia dupa doar o zi, deoarece am fost ingrozita de ce am vazut. Abia in 2005, citind un anunt in ziar am devenit curioasa sa aflu ce inseamna medic pentru medicina psihosomatica si psihoterapie si am aplicat din nou pentru un post de medic rezident intr-o clinica in apropierea Münchenului unde am fost primita imediat si unde am pus bazele pentru dezvoltarea mea ulterioara ca medic specialist in medicina psihosomatica si psihotherapie.
Ce inseamna de fapt meseria ta?
Pentru mine este mai mult decat o meserie. Este o chemare, este hobbyul meu. Medicina psihosomatica (psiho= suflet; soma= corp) se defineste printr-o percepere sistemica a omului, adica suflet si corp intr-o simbioza. Orice miscare a sufletului este inregistrata si exprimata de corp. Exista o serie de boli psihosomatice clasice, asa numitele "holy seven": astmul bronsic, eczema atopica (neurodermita), hipertensiunea arteriala, colita ulceroasa, artrita reumatoida, hipertireoidita si ulcerul duodenal, care au fost descrise deja in anul 1950 de catre medicul Franz Alexander ca "manifestari corporale datorita tulburarilor sufletesti". "Uneltele" acestei medicini sunt 80% psihotherapie (medicina vorbita) si 20% medicamente psihiatrice (intr-o doza mult mai mica decat in psihiatrie). Irvin Yalom (psihoterapeut) descrie procesul vindecarii in medicina psihosomatica in felul urmator: "tehnica este neimportanta, relatia interumana este ceea ce vindeca".
Cat a durat sa ajungi ce esti acum?
In Germania studiul dureaza ca si la noi 6 ani. Dupa aceea trebuie sa te hotaresti ce specialitate doresti sa faci, aplici la diverse clinici care au dreptul de a te specializa. Dupa ce ai primit un loc, esti rezident pe o durata de cativa ani (intre 5 si 7). Foarte putini reusesc sa termine rezidentiatul in acesti ani prevazuti, deoarece in multe spacializari trebuie sa schimbi spitalul, deci trebuie sa aplici din nou pentru un loc ca rezident. In plus exista un catalog de la ministerul sanatatii cu diverse teme pe care trebuie sa dovedesti ca le-ai abordat in totalitate in decursul rezidentei. Fara acest catalog nu esti primit la examenul de specialitate.
Eu am avut nevoie (din cauza situatiei mele familiale) de 10 ani pana sa am catalogul complet, am fost in 6 clinici (dintre care 3 de psihiatrie, 3 de psihosomatica) si abia doi ani mai tarziu m-am simtit in stare sa dau examenul de specialitate (care este o convorbire colegiala dar foarte precisa intre tine si 3 examinatori-profesori care doresc sa stie cat de amanuntit poti patrunde in diverse domenii ale specializarii tale).
Se castiga bine in meseria ta? De la ce nivel?
In Germania medicii castiga bine, dar investesc si foarte multi bani in specializare, deoarece multe din punctele din catalogul de pregatire trebuie platite privat (de exemplu cele 150 de ore obligatorii de experienta proprie-un fel de psihotherapie a terapeutilor- m-au costat aproape 10.000 €, ca sa dau doar un mic exemplu. Plus, plus, plus....). In psihosomatica se castiga cel mai putin din toate ramurile medicale, desi consumul nervos este foarte mare (in fond si la urma urmei, te ocupi toata ziua cu toate nenorocirile si durerile vietii umane, cu oameni care se mutileaza pe ei insisi pentru ca si ei la randul lor au fost mutilate fizic sau sufleteste (de exemplu violurile in familie, bataia, si asa mai departe), care se infometeaza pana la moarte sau cu oameni care sufera atat de mult ca nu mai vor sa traiasca. Cu adevarat bine se castiga dupa ce esti medic specialist, cand ai si posibilitatea sa devii medic sef de sectie si mai tarziu sef de clinica, ori sa deschizi un cabinet privat (desi si aici sistemul este foarte rigid) sau sa te atasezi unuia deja existent.
Ce i-ai spune copilului tau daca ar vera sa isi aleaga aceeasi meserie?
Am avut de curand aceasta situatie: baiatul meu cel mare s-a hotarat sa studieze medicina si a reusit sa ocupe un loc de studiu in Regensburg (sistemul de admitere este foarte complicat si dur). El nu doreste sa devina un medic curant, ci doreste sa mearga in cercetare in directia neurostiinte.
Va raspund ce i-am raspuns si lui: daca o faci pentru bani, renunta. Daca o faci pentru ca respecti din tot sufletul oamenii, doresti sa ii ajuti, inima ti-e plina de lumina lui Dumnezeu si esti pregatit sa dai tot ce ai mai bun in tine, sa depasesti uneori granitele tale si de multe ori sa faci sacrificii personale, atunci fa-o. Daca doar partial, NU, NU. Recompensa pe care o primesti la sfarsit este cu mult mai mare decat simpla recompense materiala, este o viata de om....si ea este nepretuita.
Ponturi in meseria ta. Cum sa reusesti, sau cum ai reusit tu
- cunoaste-te pe tine insuti si fi in stare sa razi de tine si sa nu te iei prea in serios
- respecta oamenii, dar respecta-te si pe tine. Nu e egoism, daca tie iti merge bine, poti ajuta si pe altii
- ai incredere in Dumnezeu si in vocea ta interioara
- fa cat mai multe experiente. Viata este ceea ce se intampla afara, in timp ce tu faci planuri in casa.
- teoria este folositoare, dar practica nu poate fi inlocuita de carti
- fii autentic. Arata compasiune dar nu te lasa coplesit de durerea celui din fata ta
- ramai cu picioarele pe pamant. In ciuda zvonurilor nu esti un zeu in alb.
- fiecare om are felul lui de a se descurca cu boala. Fii deschis la suflet si la minte. Reteta absoluta nu exista si nu va exista
- toti oamenii vor sa se faca bine. chiar si cei "lenesi", "comozi" sau "egoisti". Fiecare din noi are un nume pentru persoana (Oana) si pentru familia din care provine (Ghilezan) si care reprezinta istoria acestei persoane. Cateodata persoana este coplesita si se prabuseste sub greutatea mostenirii familiale (experientelor trecute). Orice ai face, nu ai voie sa uiti ca undeva, pierduta in labirintul bolii, se afla o persoana care are nevoie de ajutor, si care, daca ar putea s-ar ajuta singura, pentru ca nu e usor sa ceri ajutor. Este obligatia ta sa cauti si sa ajuti aceasta persoana sa iasa din nou la lumina! De aceea faci aceasta meserie!
- cine vindeca are dreptate!
Comentarii
Trimiteți un comentariu