Arta de a fi roman

Urmarind actualitatea ultimelor zile (dar nu numai a ultimelor zile), de la modificarea Codului Fiscal la modificare legilor din Justitie, de la anchete DNA la scandalul din interiorul Casei Regale, de la (eterna) lipsa vaccinurilor si medicamentelor la campania #MagicHome si vazand cate minciuni spuse cu dezinvoltura, cate laude desarte si totusi cate lipsa de substanta, am ajuns la concluzia ca a fi roman si a trai in Romania este o adevarata arta si iti ocupa tot timpul. Nu mai ai timp sa gandesti, sa analizezi, sa iti pui intrebari (de fapt la ce te-ar ajuta toate acestea), ci alergi in permanenta pentru castigarea abilitatilor necesare acestei arte.
E o arta, pe care o expunem strigator in ochii celorlalti. Ne place sa etichetam, sa dam verdicte despre altii (de altfel suntem cred poporul cu cele mai multe ziceri si proverbe despre natura umana), dar nu vedem "parul din ochii nostri". 
Si daca pana nu demult credeam ca arta aceasta a superficialitatii este specifica politicienilor, constat ca ea este parte intrinseca, un talent innascut, a majoritatii romanilor.
De exemplu, vorbim si ne laudam cu Brancusi, dar cati stim ceva mai mult decat "Coloana Infinitului", "Masa tacerii"(pe care s-a asezat Iohannis - asta stim cu totii) sau Poarta Sarutului (despre care stim ca sub ea se celebreaza cununii la diverse momente importante). Cati dintre noi ar citi un articol sa zicem pe facebook despre omul Constantin Brancusi, despre viata, pasiunile, viziunile sale?
Multi romani se implica in campanii (de altfel geniale, de bun simt si de un real folos) doar de "ochii lumii", ca sa poata sa isi puna #rezist sau #magic home la fotografia de profil sa o poata vedea "prietenii". Eu cred, pe langa faptul ca imi voi atrage critici si comentarii, ca "lauda de sine, nu miroase a bine" si ca daca te implici cu adevarat si iti pasa intr-adevar, nu trebuie sa faci un circ din asta.
Dar noi alergam (si ne place) dupa aprecierile celorlati, dam like si impartim emoticoane la lucruri facile (nu intelegeti ca e gresit acest lucru) dar cand vine vorba de lucruri serioase, atunci cand chiar trebuie sa facem ceva important, sa schimbam atitudini sau chiar sa salvam vieti (la propriu si la figurat), ne ascundem dupa lipsa de timp, bagam in fata obligatiile de familie si stam pititi asteptand ca altii sa faca in locul nostru. Conform proverbului "la placinte inainte, la razboi inapoi". 
E o adevarata arta, trebuie sa recunoasteti!

Postări populare de pe acest blog

Două mame, două fiice și Mamma mia 2!

Ești parte a Generației Indoor! Știi ce riscuri există?

Bicicletă, trotinetă, nu contează, doar electrică să fie!